Elegia întâia. Constantin Crișan – de 25 de ani în necuvinte
Plonjând „à lʼenvers”, în „istoricii” ani ʼ80 – irevocabil sumbri în
amintirea celor care i-au trăit fără menajamente –, memoria mea păstrează (şi)
oazele luminoase ale unor reuniuni sau derivative spirituale prin care încercam
să ne sustragem, preţ de două-trei-patru ore, urâţeniei cotidianului: sălile
(neîncălzite) de teatru, operă şi concert, expoziţiile (atelierele) cu invitaţi-surpriză ale lui... Citiți articolul (poziţia 1 în pagina "Deschideri francofone")