Plecată
dintre noi la vârsta când semenii-i congeneri abia începeau să guste din
fructele dulci-amare ale vieţii, Anta Raluca Buzinschi (1964-1983) şi-a
inaugurat „cariera” - exclusiv postumă - cu volumul Versuri pentru Aer (Cartea Românească, 1986), cu
un echilibrat, ca să nu spun prudent, Cuvânt înainte de
Nicolae Manolescu). Deşi resimţită ca o revelaţie la nivelul criticii literare
(Gheorghe Grigurcu, Al. Protopopescu, Vlad Sorianu, Laurenţiu Ulici ş.a.),
poezia A.R.B. n-a făcut valurile unor Cărtărescu, Iaru, Ghiu, Stratan, Coşovei,
Stoiciu sau Elena Ştefoi - corifeii „optzecismului” - rămânând, ca
anvergură a receptării, în urma acestora. Citiţi articolul (poziţia 1 în pag. "Critică literară")