"Trădarea" poeziei în condiții prielnice

Cu toţii cunoaştem faimoasa alegaţie a lui Titu Maiorescu, potrivit căreia femeia cântată de Eminescu ar reprezenta „copia imperfectă a unui prototip irealizabil”. Modificând puţin raportul maiorescian pentru a-l face aplicabil demersului nostru, putem spune că, în cazul traducerilor, „prototipul” există, este (capod)opera însăşi, rolul „copiei”, mai întotdeauna „imperfectă”, revenind, evident, versiunii în limba străină. Traducerile literare şi mai ales cele de poezie presupun numeroase şi ineluctabile mutaţii lingvistice şi estetice, petrecute, dincolo de normele general-valabile şi obligatorii ale artei transpunerii, la flacăra sensibilităţii celui chemat să rişte. Citiţi articolul (poziţia 2 în pag. "Eminescologie")