Am fost la Casa de Odihnă şi Creaţie a Scriitorilor de
la Valea Vinului (Bistriţa-Năsăud) de două ori: în 1989 şi, respectiv, 1991, la
invitaţia unchiului meu, sociologul şi esteticianul Constantin Crişan (1939-1996),
care-şi dorea, pe lângă un interlocutor francofon, „un” ochi în plus pentru
fiica sa, Cora-Catrina – la acea vreme, încă o copilă.
Chiar dacă, după atâţia ani, persoanele întâlnite şi
faptele petrecute acolo au devenit „istorie” – fie ea şi „personală”# –, nu pot uita, mai presus
de orice, diferenţa de atmosferă dintre cele două vizite. Citiți articolul (prima poziție în pagina ”Inedite”)